Larg curcubeul îşi deschide
Stropii de rază peste cel infern
Stau rezemat de-un nor şi mă cuprinde
Ceva ce tu, doar tu ai mai simţit mai ieri.
Sunt stropi de soare ce cu dalbe raze
Stau trişti în amăgirea trecătoarei clipe
Aş vrea să-mi dai al morţii camicaze
Pe care apoi urma-vor să înfiripe
Cele ce sunt şi nu în stele
Lungi amăgiri de reverie
Pierdut sunt dar şi regăsit în ele
Dar şi mai mult-mă simt în armonie
Cu ultima pală de vânt
Cu zumzetul frivol al clipei
De mai am crez, poate fi sfânt
Şi ultimul pierdut al ei ispitei.
N-am coborât din zarea albastră
Tot cerul e la talpa mea
El curcubeul e o pasăre măiastră
Ce plânge vesel-trist alăturea.
Sunt stări ce nu pot fi vorbite
Şi vorbe ce nu pot avea
Un dram din seva cea fierbinte
Pe care ai pierdut-o în noaptea mea.
-->
Comentarii
Frumos!