Gândeam că timpul a trecut peste mine
sau eu prin el şi nu mă găseam.
Mi-am pus, lângă mine, unelte
să-mi ridic o scorbură în adâncime.
Foarfecă, cuţit, hârtie, pensulă şi pix
mi-am luat. Şi nu să-mi creez curriculum.
Să curăţ crengi crescute anapoda, şmirghel
să dau nodurile de la colţuri, la o parte .
Hârtia o pictam în oglindă, cu mine, să-mi aducă
aminte în zborul clipelor, tot lăuntrul meu.
Scrijeleam, apoi, din pix, portretul desenat înainte.
Îi dădeam un nume. Era al tău. Sufletul meu.
04.11.2014, ora 15, 27’
-->
Comentarii
multumesc mult Gabriela, o seara frumoasa, Marius