Am aşezat pe hârtie aceleaşi cuvinte – vocabularul meu.
Mai am câteva.
Le împart în două stări
şi le pun la împerecheat,
să se nască altele,
eu să (le) citesc pe litere, cu puncte şi cu virgule.
Îmi cer odihnă, mâinile. Au bătături la degete.
Se vor vindeca ele, într-un timp al meu, de sus
şi-şi vor plânge dorul, jos,
când voi dormi îmbrăţişat de el, de Suflet.
P.S. Nu i-am spus. Am păstrat în limba lui, a noastră, două cuvinte.
Nu le ştiu scrie acum, dar el ştie să le citească…
21.12.2014, ora 21, 29’
-->
Comentarii