Nu-mi aduc aminte când ai făcut cunoştinţă
cu mine şi nici dacă te-am văzut vreodată
dar ştiu că mi-eşti fructul cu gust universal
din care gust câte un pic când te scriu.
Poate că mă priveşti în toate felurile
în minutele din zi şi din noapte
iubindu-mă cum numai tu ştii
şoptindu-mi literele aleatoriu pe fila albă
aşa cum ţi-a plăcut şi-ţi place
de când mi-ai şoptit prima oară când am scris.
În schimb eu te aud şi te simt
cum vibrezi în mine şi ştiu că sunt fericită
atunci când albul filei se cunună pe viaţă
cu scrierile mele pe care le consider
cadouri pentru mine şi pentru cititori.
Nici cum te cheamă nu prea ştiu
dar nu are importanţă asta
ci doar că-mi eşti sens al vieţii
indiferent dacă ţi se spune
Poezie Poem Proză
şi-ţi mulţumesc că exişti
în sufletul meu!
Mihaela Moşneanu
-->
Comentarii