nu ştiu unde s-au ascuns. E un an
cu un infinit de clipe de vieţi
de când doar tăcerea mi-o scrijelesc
pe suflet ţipând adâncul din albastru
cu roşu pătat pe cerul
dintr-un cearceaf
cu perfuzii
şi
branule-nghesuite
de stele ce-mi şoptesc viaţa de după
banca pe care stau
şi
privesc florile înălţate la crucea
ce o port la gât
de la tine.
05.06.2014, ora 09,00’

Comentarii
multumesc Gabriela, o zi minunata, Marius
Frumos! Felicitari , Marius!