cuvintele
cuvintele cad
ca ploile-n toamnă
pe şesuri arse,
ce gem în lut,
suflă un vânt
de amintire,
prin părul tău,
fuior cărunt;
pe bolţi de dor,
îngerii nopţii
se nasc şi mor.
pe geamuri plouă,
plescăie agale
doar flori de rouă,
mărgăritare,
frunze gălbui
în zbor hai hui
cad peste noi,
străzile curg
într-un amurg
al nimănui.
umblu prin mine
ca un turist,
când sunt
prea vesel,
când sunt
prea trist,
vocea ta poartă
un ochi închis,
o mare moartă
şi-un vis în vis.
marţi, 8 septembrie 2015

Comentarii
Foarte frumoase versuri!
Admiratie!