Țipătul tăcerii explodează
în întunericul
ce închide cerul viselor
o geană de lumină firavă
se strecoară prin ceața timpului
ce ascunde
aroma cuvintelor nerostite
încă
în pragul nopții
las aripi de gând să zboare
pe căi nedeslușite
în căutarea visului de ieri
risipit ca o pulbere
în deșertul destinului proscris
cerul pustiit de stele
înlesnește lipsa de dialog
îngustează imaginația sub mirul întunericului
insinuând preaplinul tăcerii
scrijelește
într-un noian de amintiri
caută răspunsuri întârziate
în zboruri nedefinite
zboruri de fluturi albi
în noapte
zborul lin
regal al tăcerii
ascunde chemarea timpului
care a știut numai să tacă
cuvintele își iau zborul….
-->
Comentarii
va multumesc cu mult drag....
Frumos poem!
Frumoase versuri!