clepsidra timpului revarsă ultima sclipire
peste gândul secat de simțire
fără aripi de zbor
cuvintele țâșnesc din ciutura de timp
mereu orbite de întuneric
însailă povestea lumii în care am un rol
pare însă mereu aceeasi,
are aceeasi rezonanța mută
se rostogolește pe topoganul karmei
prea abrupt
în paginile goale
agonizează setea de cuvânt
de gând nerostit
cu parfum de veșnicie
mă las purtată de vântul speranței
invoc măști din fluviul uman
să deschidă cărări de vise cu lumină
spre întoarcerea de mâine.
-->
Comentarii