Cuvintele strigă şi tu nu vrei să vezi cum le aud proptind
omătul care curge pe obraji în dimineaţa cu raze mijite de soare.
Se încălzeşte fereastra, cerul e albastru şi gol,
doar pământul e plin de durere de spate injectat de culoare.
Şi roşii sunt ochii plini de păcate îngheţate.
Gândul aleargă stingher prin lăuntru.
I-am pus bisturiul în mâini să taie răul,
greutatea ce-mi ţine sufletul
să zboare,
să cânte,
să-mi umple cerul.
03.01.2015, ora 10, 10’

Comentarii
multumesc mult Maria, o zi frumoasa, Marius
Fryumoase versuri! Felicitări!
multumesc mult Lenus, o seara minunata si LA MULTI ANI!, Marius