Cuvintele strigă…

 

 

Cuvintele strigă şi tu nu vrei să vezi cum le aud proptind

omătul care curge pe obraji în dimineaţa cu raze mijite de soare.

 

Se încălzeşte fereastra, cerul e albastru şi gol,

doar pământul e plin de durere de spate injectat de culoare.

 

Şi roşii sunt ochii plini de păcate îngheţate.

 

Gândul aleargă stingher prin lăuntru.

I-am pus bisturiul în mâini să taie răul,

greutatea ce-mi ţine sufletul

 

să zboare,

 

să cânte,

 

să-mi umple cerul.    

 

03.01.2015, ora 10, 10’ 

Voturi 0
Trimiteți-mi un e-mail când oamenii își lasă comentariile –

Trebuie să fii membru al Cronopedia ​​pentru a adăuga comentarii!

Înscrieți-vă Cronopedia

Comentarii

Acest răspuns a fost șters.
-->