Dac-ai fi floare de colţ,
Nu m-ar ţine nicio lege!
M-aş căi că nu sunt hoţ,
Prefăcându-mă că-s rege.
Noaptea nu aş avea somn,
Aş trânti pe jos coroana
Şi veşmintele de domn,
Şi otravă-aş bea cu cana,
Dacă n-aş porni la drum
Să culeg divina floare,
Să mă-mbăt cu-acel parfum,
Mirosind a cer şi soare.
Ca un şarpe m-aş târî,
Mi-aş lăsa carnea pe stâncă
Şi-n genunchi m-aş întărî,
Aş sui spre piscuri, încă,
Până unde norii plâng,
Când văd stele căzătoare
Şi luceferii se strâng,
Licărind în tine, floare!
-->
Comentarii
as fi vrut macar un colt
alb de flori, sa te privesc
stiind stanca pe de rost
tot urcand-o, sa-l gasesc!
esti prea sus, ma dor genunchii
rosi , cu sangele vorbind
strig cat pot, din toti rarunchii
sa-i spun florii de ce plang.
...
minunate versuri, minunate ganduri, minunat!