sunt aici, în roata de tors a lumii,
în umbra cuvintelor scrijelite
pe cerul întrebător al plecării mele,
căzut pe zvâcnetul fragil al ierbii
legănate deasupra amintirilor curtate de uitare.
Dacă mă întrebi unde locuiesc...
locuiesc aici, în lumina crepusculară a lumii,
cu refuzul de a trece poarta,
număr bătăile de clopot ale pământului,
încerc să fiu calmă,
să aştept în tăcere mântuirea ce vine
când voi fi îmbrăcată-n flori.
Dacă mă întrebi unde sunt...
sunt aici, la porţile negre ale lumii,
îmi beau frica, să văd aurorele promise
înainte ca timpul unei singure clipe să vină.
Nimic nu-mi dezvălui taina trecerii,
mi-e teamă că nu voi mai putea veghea visele.
-->
Comentarii
Frumos poem!
Like!
Frumos aţi aşternut pe filă!
Adânc şi plin de fior poetic.
Felicitări!
.
Aurora, cu drag
"îmi beau frica, să văd aurorele promise
înainte ca timpul unei singure clipe să vină.
Nimic nu-mi dezvălui taina trecerii,
mi-e teamă că nu voi mai putea veghea visele."
Multumesc din suflet pentru apreciere.
"Dacă mă întrebi unde sunt...
sunt aici, la porţile negre ale lumii,
îmi beau frica, să văd aurorele promise
înainte ca timpul unei singure clipe să vină"
Semnul meu de incantator popas! Cu admiratie!