Dacă, te-aş zări maicuţă

Pe colţul lunii rece, unde mama, mea s-a dus,

Dorul, ochii îmi petrece şi-i dă veşti acolo sus,

Lumea-i seacă fără tine, îi spun tristă în suspin,

Vreau, să ştii, doru-i ca cerul înorat şi nu senin.

 

Tu erai al nostru sprijin şi sparanţa că ntr-o zi,

Toate fi-vor cu lumină, pleoape umezi n-or mai fi.

Dar, de când cerul te-a vrut, să te ia cu împrumut,

Clipe triste s-abătură ş-am plătit sorţii tribut.

 

Fulgere, furtuni şi ploi au cazut fără de număr,

Sub mantaua-ntunecimii, greul e pe al meu, umăr,

Zguduind  din temelie ce-ai clădit atâţia ani,

Timpul mistuit de lacrimi nu găseşte şi alţi fani.

 

Azi trăiesc în jungla lumii, înotând în susul sorţii,

Numai timpul neputinţei se aşterne-n faţa porţii.

Tu traieşti în bolta lumii, pavăză-n adâncul vremii,

Străluceşti de bunătate şi-n îngheţurile iarnii.

 

Dacă, te-aş zări maicuţă, iar pe norul ce mă plouă,

M-aş rupe ,de-aş putea, acum împărţită-n două,

Aş pleca spre cer, o parte,  să ia tot ce-a durut,

Să îngheţe pe vecie, un destin, joc neîntrerupt.

 

Iar, cealaltă jumatate, aş opri-o n lumea caldă,

S-aleagă prin rugi, iubirea,  ploaie rece să nu cadă.

Şi din grija, ta, blajină să culeg gânduri de bine,

Tu, mamă în lumea ta, să te îngrijeşti de mine.

1979327275?profile=original

Voturi 0
Trimiteți-mi un e-mail când oamenii își lasă comentariile –

Trebuie să fii membru al Cronopedia ​​pentru a adăuga comentarii!

Înscrieți-vă Cronopedia

Comentarii

Acest răspuns a fost șters.
Mai Mult…
-->