Dacă ți-aș pune sânul căpătâi,
Și-n umbra mea te-aș înveli,
Ca-n brațe mie să-mi rămâi,
Tu crezi că m-ai putea iubi?
Dacă ți-aș spune vorbe de alint,
Și visele le-aș cerne printre stele,
Cu brațele să te cuprind,
Vei vrea tu să rămâi în ele?
Dacă mi-aș împarți zilele mele toate
Cu tine, și-n soare aș transforma zilele cu ploi
Doar pentru fericirea ta, tu crezi că poate
Vei vrea pe drumul vieții să mergem amândoi?
Vei vrea să-mparți cu mine veșnicia
Și s-o trăim iubindu-ne mereu,
Să recreăm în viață poezia,
Cuvintelor vrăjite de-a pururi:Tu și Eu?
Vei vrea să mă iubești cum nu ai mai iubit,
Așa cum te iubesc de-alfel și eu,
Să împărțim o viață, poate și-un infinit,
Să fiu a ta-n credință și tu să fii al meu?
Să-ți fiu în ceruri Luna, Luceafăr tu să-mi fi,
Tu mire, pe pământ și Eu a ta mireasă,
Să împărțim în ceruri un infinit de veșnicii,
Iar pe pământ iubirea curată și frumoasă?
Dacă mă dau pe mine cu tot cu a-mea inimă
Și-ți jur iubire și-o viață cum nici nu ai sperat,
Vei vrea să-mi dai iubirea-ți și să îmi pui cununa,
Să-mi împlinești tu visul pe care l-am visat?
de Gabriela Mimi Boroianu
-->
Comentarii
Tare minunat aşterni iubirea în poeziile tale!
Felicitări!
.
Aurora, cu drag şi admiraţie
Superbe versuri Mimi! Versuri pline de sensibilitate, profunde...Felicitări!