dansul sentimentelor
simt că sunt prea aproape de tine,
între noi nu e decât un halou de aer,
gura ta-mi șoptește poeme,
ochiul tău, un tâlhar, mă fură mereu,
văd gâtul de fildeș ca un gât de vioară,
ce-mi cântă orfeic din marele mit,
când luna îți mângâie sânul,
când pieptul e un vulcan de plăceri,
aș vrea să te am ca și ieri,
mai lasă-mă o clipă să sper,
o clipă să-ți ascult inima,
care se zbate ca un hulub prins în plasă,
mai lasă-mă să te privesc,
mi-e teamă că te voi pierde printre amănunte,
atât de aproape și atât de departe ești de mine
încât nu pot intui adevărul,
poate că se va răsturna logica dragostei
și vom cădea ca nebunii în haos.
duminică, 13 iulie 2014
-->
Comentarii
Tare frumos, maestre!!!
Reverenţă!
Frumoase versuri!
poate că se va răsturna logica dragostei
și vom cădea ca nebunii în haos.
Am citit cu mare placere frumusetea acestor versuri !