Daruire

[Chiorean Aurel]

Dăruire 


Ne dăruim prin frunze şi ploii şi furtunii, 
sau nopţii ce se cerne în cioburi de oglinzi, 
să ne rămână seva, trudind în dor tulpinii, 
în străluciri de ochi, ce se închid timizi. 

Ne dăruim pe dealuri, ce vin aproape, calcă, 
doar dorului nebun al mâinilor cu nouri, 
sfintind un timp, iubito, la plângerea de salcă, 
sub cerul care plouă, în noi atâtea goluri. 

Ne dăruim şi punţii şi somnului liman 
şi marilor clătind ferestre-n depărtare, 
neisprăvind pedeapsa, rămasă ca alean, 
pereţilor ce închid, o umbră cu zvoare. 

Dar eu mă dăruiesc, doar soarelui scânteie 
şi gândului pe care îl am mereu cu tine, 
ca dorul meu să fii, în dorul meu femeie, 
în veacurile gări cu un tren ce nu mai vine.

[Pop Dorina]

Oare am postat-o unde trebuie?

 

[Ioan Muntean]

Mutaţi-o sub postarea cu regulamentul!

[Pop Dorina]

Vă mulțumesc.

[Nitu Constantin]

Sănătate!

[Ioan Muntean]