De a gerului fior
Norii greu scutură plete,
Peste vălul pur, întins,
Fluturi albi roiesc în cete,
În cuprinsul necuprins.
De pe cușmele înalte
Lungi fuioare urcă drept,
Pe a cerului cetate,
Lăsând urme de ascet.
Pe sub streașină dosite,
Stau tăcute-n cuibul lor
Vrăbiile zgribulite,
De a gerului fior.
Pârtia este pustie,
Gardurile nu se văd,
Rupând trena argintie,
Viscolul face prăpăd.
Trist covor din zare-n zare
Se îngroașă ne-ncetat,
Viață nu-i pe ulicioare,
Satul este izolat…
Numai ciutura fântânii
Scârțâie dusă de vânt,
Fredonându-și vechiu cânt,
Pe care-l cunosc bătrânii.
E.M.
-->
Comentarii
Minunate versuri!♥️