De-ai sta s-asculţi

De-ai sta s-asculţi cum plânge marea,

cu alb când pescăruşii umple zarea,
vei înţelege valul înspumat cum cântă
spre cerul plumburiu, când se avântă.

Te-oi înfrăţi atunci, cu trup şi suflet,
cu gândul vei porni pe drum de umblet,
‘oi face cale dus-întors pe firul vieţii
lacrimi s-or prelinge, ca roua dimineţii.

Tu, te-oi opri cu drag la câte-o haltă
a fericirii , vei rosti pios o rugă-naltă
din gândul, astăzi oboist pe malul sorţii
aşa cum toţi rostim, la poarta morţii.

De-ai sta s-asculţi cum fâlfâit de aripi doare,
privid la albul lor ce se preumblă-n soare,
pescăruşi divini pierduţi prin ceaţa zării,
privirea o-nblânzeşte în pântecul uitării.

Nimic nu-i mai frumos decât s-auzi cum marea
pătrunde în simţire, adapă cu mir floarea
din sufletul proscris să stie ce-i durerea,
tămăduieşte răni, far’-ai cere părerea.

1979336030?profile=RESIZE_480x480

Voturi 0
Trimiteți-mi un e-mail când oamenii își lasă comentariile –

Trebuie să fii membru al Cronopedia ​​pentru a adăuga comentarii!

Înscrieți-vă Cronopedia

Comentarii

  • Multumesc Rodica...

  • un poem frumos, cu iz de lumina si flori, cu muzica de valuri si falfait de aripi...  Ma patrunde lumina si fiorul totodata, simt in  mine schimbare si o noua viata, ascunsa sub mirajul acestui vers fermecat. Felicitari! 

  • multumesc Lenuş...

  • Frumoase versuri!

Acest răspuns a fost șters.
-->