Urcuşul în viaţă nu-i lesne! Se uită,
În vârf, când ajungi, de trudă şi chin,
De plânsul de mamă, de frigul din iesle,
De rugă, de îngeri, de darul divin.
Atunci când eşti sus nu mai vezi împrejur.
Lumina, deodată, a ta ţi se pare
Şi-o altă speranţă va prinde contur -
Cuvânt de putere şi vis de-nălţare.
Acolo, în sacrul impropriu croit,
Bat fulgere stranii şi munţi se sfărâmă
Şi singur deodată te simţi... Şi sfârşit...
Priveşti cu durere în urmă...
Priveşti în pustiu... nisipoase plăceri
Pier clipă cu clipă în mâine.
Tu, cel mai bogat, mai puternic, de ieri,
Zadarnic te-ntrebi ce-ţi rămâne!
Te-apleci şi-ngenunchi şi te rogi către cer,
Dar nori grei, deodată, ca în suflet se-adună.
Maică Sfântă, Iisuse, azi iertare vă cer...
Mă salvaţi din a vieţii furtună!
- În pedeapsă te-ntorci risipit la pământ...
Unde-s pruncii hrăniţi din prinos, cu dreptate?!
Cei flămânzi şi săraci, cei plângând, unde sunt?!
Şi bogatul răspunde: Departe!
Cei ce-au plâns însetaţi, osândiţi de nevoi,
Unde sunt, te întreb! Care haină străluce
Dintr-un gest milostiv peste umerii goi?!
Când le-ai dat mângâieri?! Când le-ai dat să mănânce?!
Când cu sufletul trist, ca un bun credincios
Le-ai lăsat un bănuţ, ca firească pomană?!
I-ai scuipat, i-ai lovit... Când le-ai dat tu ceva?!
Pentru-acestea, străine, viaţa ta e amară.
Căci un suflet aveau, ca şi tine şi ei,
Ca şi tine acum, ei simţeau că îi doare
Vorba ta, gestul tău nefiresc, ca un pumn
Tu acum vei plăti pentr-a ta nepăsare.
În clepsidră se pierd depărtări sângerii
Şi bogatu-a-nvăţat lăcrima...
Ce-ai fi fost, de-ai fi fost suflet bun într-o zi?!
........................................................
Cât de greu Dumnezeu va ierta?!
........................................................
Şi striga! Şi striga! Şi striga mereu...
Şi striga mereu: "Nu se poate!
Acesta târându-se-n brânci nu sunt eu! "
Acum vei plăti pentru toate!
-->
Comentarii
A fost o incantare sa citesc poezia dumneavoastra !
Semn de lectură plăcută!
Frumoase versuri!