De ar cânta amurgul

[Maria Calinescu]

Sub raze de lumină, timpul e de ceară,
Strop de rou-aşterne ce e durerea lumii,
Frânturile de vânt în zbuciumul lor zbiară,
Visele rebele rămân în poala lunii.

Când bezna nopții țese umbrele fugare,
El, cerul, iar rămâne al lumii temnicer,
Ca, el să dea puterea, speranța zilei care
Aduce liniștirea şi visului mister.

Nisip de stele stins se scurge în clepsidră,
Înoată-n fantezie tăcutele chemări,
Cuvintele rămân cum apa pentru vidră
Ca amintirea mat-a amurgului din zări.

Şi, dacă înserarea ar arunca spre noi,
Miracol, armonii, a lumii simetrie,
S-ar naște între oameni, doar punțile în doi
Și-un univers perfect, fără un preț, simbrie.

De ar cânta amurgul în orele târzii,
Pe ceruri ar sclipi mereu mii de făclii,
Tivite cu fir rece din ape străvezii,
Brodând câte-o poveste-n a vieţii cărțulii.

[Agafia Dragan]

Frumos!

[Pop Dorina]

Oare am postat-o unde trebuie?

 

[Ioan Muntean]

Mutaţi-o sub postarea cu regulamentul!

[Pop Dorina]

Vă mulțumesc.

[Nitu Constantin]

Sănătate!

[Ioan Muntean]