De-ar fi omul ca ogorul
Ar fi viaţa ca fuiorul!
Tare-ar fi frumos în lume
Dacă n-ar fi urâciune!
Dar omu-i înverşunat…
Nu-i mulţumit niciodat’!
La câte rele adună,
Nu-l speli într-o săptămână!
De-ar fi omul ca natura
N-ar fi supărat întruna!
L-ar spăla ploaia de toate
Şi-ar uita de răutate!
De i-ar fi inima caldă
Câtu-i zăpada de albă,
Ar fi zilele mai bune,
Fără pic de uscăciune!
Fii măi, omule, ca mine…
Ce e rău, deloc nu-i bine!
Las-o-ncolo supărare
Că te-ndoaie de spinare!
Lungeste, Doamne, fuiorul
Şi-mblânzeşte răşchitorul,
Că de-atâta răutate,
Omul a uitat de toate!
S-a-mbătat cu apă rece,
A uitat că viaţa trece!
-->
Comentarii
Mulţumesc frumos de popas şi postări, d-le Ioan Muntean!
Mulţumesc frumos, d-na Boroianu!
D-na Lenuş, mulţumiri pentru aprecieri!
Mulţumesc frumos de popas şi aprecieri, d-na Gabriela!
Frumoase versuri!
S-a-mbătat cu apă rece,
A uitat că viaţa trece! ( şi cu ce viteză trece!!!)
FELICITĂRI! (o poezie îndemn)