Cortină ploaia atârnă de nori
sclipiri de albastru ascunse-n gri fiori
singuratici plopii desfrunziţi de vise
tânguie dorul prin culorile stinse
amorţită cade pleoapa pământului
pe verdele ars sub leagănul vântului
strigătul ploii aprinde-n mine noapte
pierdută la porţile cerului coapte
gândurile pier sub învrăjbita clipă
de un ultim zbor pe o frântă aripă
istovită de oboseală mă-ndoi
la o graniţa dintre acum şi apoi
răvăşind timp cu mine în mine lovesc
de câte ori pe secundă îmbătrânesc.
-->
Comentarii
Frumoase versuri!