De ce când vin la Tine, Tată, în biserică,
toate gândurile lumeşti mă năpădesc?
De ce mă vorbesc în jur cu
privirea să mă cunosc cu oamenii?
De ce îmi arăt creştinătatea
doar când mă lovesc?
De ce mă plimb în sus şi în jos, mereu, de la intrare
la altar, să mă închin când ceilalţi se-ngenunche?
De ce alerg, aleg să mă căpătuiesc cu o bucată
de pâine şi milă să caut de la cei din preajmă?
Mă pregătesc de început şi mă târăsc deşi
sunt în picioare. Nu-mi bate vederea, tălpile
şi aripi n-am să-mi zbor cerul.
Mă iartă, Doamne!
Mă eliberez în (ne)ştiinţa mea, mă mirui, mă-nchin, mă rog.
20.03.2016 ora 12,18’
-->
Comentarii
multumesc din suflet Nicoleta, o noapte binecuvantata, Marius
Foarte frumos