DE CE-I ATÂTA


DE CE-I ATÂTA 


De ce-i atâta apă și nisip,
de ce vacarmul clipe-i ne-otrăvește
de ce trăim iubirile-anotimp,
de teama veșniciei ce ne-orbește?
Tu n-ai să mori nicicând căci ești în mine,
am să te țin în strânse-mbratisari,
ești vocea mea,ești sufletul știi bine,
trăite sau dorite dulci visări.
Mă doare însă-un dor și-o depărtare,
mă doare, dar ascultă vreau să-ți spun,
mă doare, m-ai lăsat fără o mare
în munții mei, aici într-un cătun.
De ce-i atâta apă și nisip,
de nu vrem ca iarba doar să crească,
de ce trăim un singur anotimp,
când suntem veacuri în iubirea nelumeasca?

★
★
★
★
★
Voturi 0
Trimiteți-mi un e-mail când oamenii își lasă comentariile –

Trebuie să fii membru al Cronopedia ​​pentru a adăuga comentarii!

Înscrieți-vă Cronopedia

-->