De Crăciun...
Cu flori de măr, a noastră moștenire,
Și-o stea, care mereu a răsărit,
Am colindat prin lume, cu iubire
Și-n drumul meu, la tine am venit!
O cetină mă aștepta-n fereastră,
Smaraldul ei era tot neschimbat,
Parcă l-a-ntinerit iubirea noastră,
Iar azi, după atâta așteptat,
Mi-a dat în dar mireasma nemuririi
Și-un clinchet din comoara de-amintiri,
Și mi-a șoptit, c-așa e legea firii
Ce ai mai drag, dai unei mari iubiri!
Încet, ți-ai deschis ușa către suflet
Și-atunci și fulgii s-au oprit din zbor,
Privindu-mă tăcut mi-ai dat un zâmbet
Și-o mângâiere, și mi-a trecut de-un dor!
Am început să îți colind cu șoapte...
Și amândoi ne-am trezit colindând,
Tu, mângâindu-mi pletele în noapte,
Iar eu, la tine-n brațe-ncet, plutind
Spre zarea care poarta-și deschidea
Prin ploi de maci ce-n cale s-așterneau,
Eram doar eu și fericirea mea,
Iar pașii... nu știu unde ne duceau!
Cu flori de măr, a noastră moștenire,
Și-o stea care mereu a răsărit,
Te-am colindat și azi, cu drag, iubire,
Și simt că sufletul mi-e fericit!
Lili Șipoteanu
-->
Comentarii
Mulțumiri și admirație pentru aprecirea ta, Lenuș!
Multumesc, Maria Niculescu, pentru popas si apreciere!
Spre zarea care poarta-și deschidea
Prin ploi de maci ce-n cale s-așterneau,
Eram doar eu și fericirea mea,
Iar pașii... nu știu unde ne duceau!
Minunate versuri, dragă prietenă!!
Lecturat cu plăcere