Blog

De dor...

Postat de Gabriela Mimi Boroianu pe iulie 7, 2015 la 9:42
Chemările muzei E lumea tăcere și-i noapteși-i frig,Închisă-n orbire cu teamăte strig,Cortina ridic-o te așteptsă revii,Să-ntregim în noi raiul scăpândde pustii,Să râdă lumina un timpnesfârșitSă rodească în suflet și gândînmiit,La timpul când stele în ochistrălucesc,O muză te strigă din vers -te iubesc! de Gabriela Mimi Boroianu02.07.2015 Ai putea fi... Ai putea fi apa care stâmpără setea unui întreg deșert înflorindu-l, Ai putea fi soarele ce încălzește inima Alaskăi transformând-o într-un câmp cu flori, Ai putea fi Steaua Polară călăuzind corăbii rătăcite în ocean ducându-le spre țărm, Ai putea fi verdele pădurii ce acoperă trupul adormit al Terrei protejând-o, Ai putea fi orice... dar nu m-ai putea iubi mai mult decât mă iubești atunci când mă ascunzi în cuvânt! de Gabriela Mimi Boroianu02.07.2015 Îmi lipsești... Mă simt prinsă într-un carusel al cuvintelor ce mă poartă când spre cer când spre iad, amețindu-mă... Iar tristețea se prăvale ca un val de mare înecându-mi sufletul, luându-mi speranța. Îmi răscolește gândurile dându-le o altă ordine pe care n-o înțeleg, dezorientându-mă. Cândva un nufăr plutind pe lacul sentimentelor tale, hrănindu-mă cu ele, înflorind din ele... petale de lumină. Acum e doar tăcere... și doare.Îmi lipsești... de Gabriela Mimi Boroianu02.07.2015 Așteptându-te... Mi-am așezat amintirile în poezii ca, dacă mă va găsi cumva uitarea, să-mi recunosc ușor pașii pe cărarea ce mă duce spre tine... Mi-am așezat glasul în versuri ca, dacă mă va găsi orbirea, rostindu-le să știu unde e poarta universului ce se deschide spre tine... Mi-am așezat dorurile în cuvinte ca, dacă într-o zi nu voi mai ști vorbi, tu să le găsești și să știi că dincolo de tăceri sunt eu ... așteptându-te. de Gabriela Mimi Boroianu03.07.2015 Glas de suflet Îmi scria ploaia pe geamde vântul ce-ți învăța vorbeleca să fure cu ele, florilor, săruturi petaleașa cum tu îmi furai dulceața buzelor; îmi scria de stele cum te urmăreauca să-nvețe vraja ochilor tăice-mi făceau sufletul să îngenunchezecerându-ți să nu-ți intorci niciodatăfața de la mine; îmi scria de ea cum încercă,în fiecare strop, să-ți învețe moliciunea pieliiși blândețea mângâierilor în voia căroramă lăsăm uitând de mine... N-am vrut să citesc. În ochii mei iubirea și-a scris noteleiar sufletul meu citește partituraridicându-şi glasul... Îmi șoptea o frunză la geamde geamătul nopții ce răscoleacâmpiile cerului strigându-te; de încremenirea munțilorce-şi doreau să-nvețetăcerea de la tine; de lacrimile izvorului ce-ți căutaurmele în iarba crudă a uitării. N-am vrut s-o ascult... Speranța își ținea pledoaria"va veni, va veni, va veni..." Iar sufletul meu îi devenea ecou... de Gabriela Mimi Boroianu03.07.2015 Îți amintești?  Te-am așteptat mereu la marginea timpului... acolo unde clopotul bisericii îți număra venirile și plecările sfâșiindu-mi sufletul cu dangătul lui ce-mi lovea în coaste. Am plecat să te caut dincolo de mine dar furnicarul străzii îți ascunde urma pașilor și nici ochii tăi nu mai luminează asupra mea să mă ghideze. Simt că te pierd... Mă dor amintirile ce le-ai înghesuit la mine în suflet ca pe niște lucruri de prisos de care ai vrut să scapi. M-am așezat pe trotuarul viselor lângă o iluzie ce vindea speranțe am vrut să-mi vând dorul de tine dar... nimeni nu l-a vrut. Îți amintești îmi spuneai că ești cel mai bogat om dacă ai iubire. Dar n-am înțeles atunci cât de sărac rămâi când o pierzi... de Gabriela Mimi Boroianu03.07.2015
Vizualizări: 86
★
★
★
★
★
Voturi 0
Trimiteți-mi un e-mail când oamenii își lasă comentariile –
Urma

Trebuie să fii membru al Cronopedia ​​pentru a adăuga comentarii!

Înscrieți-vă Cronopedia

Comentarii

Acest răspuns a fost șters.
  • Activitate recentă
  • Bloguri
  • Postări Ioan Muntean
  • postări nepublicate
  • Comentarii blog
  • Articole
Mai Mult…

Membri

Clasament

Grupuri

Foto

Forumuri

Video

-->