De felul ei e dulce şi amară

Iubirea se hrăneşte numai cu ce are
se întinde sub plapumă atât cât o cuprinde,
de felul ei e dulce şi amară,
pune în trup fericirea dar îl şi ucide,
aprinde-n inimi lumina şi ea străluceşte.

Ne aşază-n faţă asfinţitul
când nu mai găsim nădejdea,
măsura fără de măsură o rupe,
de nu se mai poate recompune.

Lipsa ei e uscăciune fără leac
secetă în care sufletul moare.

Iubirea nu satură niciodată flămândul
nu caută şi nu risipeşte-n van,
nu are cuvinte să-ţi spună, dar o înţelegi
şi te cheamă cum somnul noaptea
de crezi că o stăpâneşti ca o pradă.

★
★
★
★
★
Voturi 0
Trimiteți-mi un e-mail când oamenii își lasă comentariile –

Trebuie să fii membru al Cronopedia ​​pentru a adăuga comentarii!

Înscrieți-vă Cronopedia

-->