De Înviere
Iar desenez pe cer statui cu sfinți poeți fără de țară
cu versuri vechi și glas șoptit,
cînd vine Noptea Invierii
și-un cor de maici cîntînd pe scară
și-un glas de lemn batind la schit,
mă vor chema din răsărit
să colorez cu primăvară,
păduri pe luntrea planetară.
Din casa mea ce-a fost doar umbră
și mama mea ce-a fost doar stele,
greșit în lumea mereu strîmbă,
mi-oi face o cripta de pansele,
s-adorm în ceruri paralele
că să va uit cum mă alungă.
Și cînd iubitele feline
ce-au tors în pieptul meu otravă
și-n carne muzici bizantine,
vor curge-n hohote pe stradă,
mă voi întoarce prin zăpadă
pe străzi știute doar de mine
străin de nimeni să mă vadă.
Și-am să aștept tramvaiul șase,
tîrziu, uscat, vopsit cu var,
pierdut pe străzi, rectangular,
cu blocuri reci bolnăvicioase
și case mici de chihlimbar.
Și- am mă-ntorc la cripta scundă
unde ai mei au dispărut,
întinși sub lespedea de lut
și-am să ascult cum popii cîntă
cu lumînări de înviere,
soborul timpului trecut.
-->
Comentarii