Asemeni unui arbore de cauciuc, flexibil
îndemnul s-a urcat în trup, s-a topit
neobosit să picure albastru
în sângele care-mi înflorea în palme.
Învăţând limba semnelor dulce ca laptele
curge pe buza cănii de pământ
născând spiritul liber, lama
care nu taie prin lucruri ci le pătrunde
cum apa ajunge în frunze.
Cine a locuit în mijlocul universului,
în oceanul de gheaţă,
în chilia muntelui sfânt,
vede cum lucrează nervii, vede gândurile.
Încrederea şi îndoiala
adusă-i în mine de la început.
-->
Comentarii