De mult am fost copii cuminți
Doamne, tu, Tată ceresc,
De când muma m-a făcut,
Te-am iubit și Te iubesc,
Cum creștinu’ e născut.
Suntem toți copiii tăi,
Creați din marea iubire;
Suntem buni, dar sunt și răi,
Fiecare după fire.
Azi, în starea de urgență,
Stăm captivi ca toată lumea;
Nu avem dram de clemență;
Ne sfidează guvernarea.
Petrecurăm primăvara –
Cucul nu l-am auzit,
Nici mierlița-n zăvoi seara...
E război dezlănțuit.
Mai decât la închisoare,
Cei de șaizeci cinci de ani
Legați de mâini și picioare
Sunt Guvernului dușmani ?
Pentru noi, greu pedepsiți;
Guvernanții stau cu parul
La ieșiri, de stâlpi lipiți
Ca să nu-și știrbească harul.
Ne plătesc, să stăm acasă;
De nu, ne trimit ca sclavi.
... țara noastră nu le pasă,
Orbanii se vor mari bravi.
O să trecem și de asta,
Că multe am petrecut.
Nu ne sperie năpasta,
Că am fost cuminți de mult.
Trai decent, salarii, pensii
Sunt promisiuni deșarte,
Să ne creeze impresii
Azi, mâine și... mai departe.
Că pragul nostru de ani
Ei îl știu că e aproape
Și, ca cei mai răi dușmani
Vor curând ca să ne-ngroape.
Așa le-ar ajunge banii,
Să ne vindece la rană
Făcând pact cu toți dușmanii
La creștineasca pomană.
Se vor descurca apoi,
Fără să fim bănuiți,
Că i-am dat noi înapoi.
Frica ne-a făcut cuminți
Și foatrte ascultători
Din lipsă de... verzișori.
Nelu I. Părăianu 26. 04. 2020
-->
Comentarii
Cu mare drag!
MULȚUMESC !
Minunate versuri!