Dulceaţa mierii urcă vâscoasă
în miezul cuvintelor spuse,
literele înmuguresc.
Moş Crăciun împarte daruri copiilor
gerul gofrează flori de gheaţă pe geam,
casele mici de periferie
se-ngroapă în omăt.
În depărtare păduri de lumini pe deal,
cu risipa ceţii se-mbracă-n argint,
umbrele se îneacă în ape.
Pâinea şi vinul se înmulţesc,
băutorii sparg pahare-n cârciumi.
Dulceaţa mierii, vâscul durerii,
aşteptă-n genunchi,
colindătorii dau buzna-n case,
se pogoară peste oameni
duhul sărbătorilor de iarnă.

Comentarii