cu tata am stat azi pe la amiază. Banca
noastră de taifas, mă aştepta. Şi el era
acolo. În picioare. Străbătea cu privirea,
valea din care urcam spre el. Ne-am îmbrăţişat
cu patos. Trecuse o eternitate de clipe
de când nu ne văzusem. Două zile. Şi încă
nu tăcuserăm
deajuns
să aflăm
de ce sufletul e împrăştiat
în toate zările
şi se preface că stă ascuns în trup.
13.03.2014, ora 18,00’
-->
Comentarii