De vorbă cu eul meu
(Scrie!)
Ceasul bate de amiază, eu n-am stare, ce să fac?
Mă-nvârt ca un leu în cușcă, ce mai viață de... spanac!
Nici vântul nu stă mai bine, strânge norii, îi răsfiră,
M-aș apuca de-o țigară, eul meu chiar că se miră
-Ce spui tu? Să n-aud asta, să nu îți bați joc de mine!
Asta ne trebuie nouă? Sincer, deloc nu-mi convine!
Gândurile îmi aleargă, când în sus și când în jos,
-Sigur, asta nu se cade... spun și ele zgomotos
-Du-te să-ți răcesti cafeaua și apucă-te de scris,
Sau mergi la câte-o chermeză, nu trăi numai în vis!
-Ce să scriu? Viața-mi anostă? Că nu vreau, timpul să treacă?
Ia mai lasă-mă în pace! Cui îi arde să petreacă?
-Scrie despre fericire, despre lume și iubire,
Scrie că ți-e dragă viața, scrie despre fericire!
Scrie despre primăvară, când natura se trezește,
Scrie despre a ta fiică, căci ea, sigur, te iubește!
Zi ceva și despre vară, cea cu holde aurite,
Despre toamna cea bogată, cu zorile brumărite;
Scrie chiar și despre iarnă, cu ninsorile-i bogate,
Scrie ce-ți trece prin minte... scrie și tu despre toate!

Comentarii
No, dacă or spus să scrii, apăi scrie no, că scrii frumos!
Am zâmbit, felicitări!