Se întâmpla, se întâmplă să-mi privesc ochii din vârful degetelor
de la mâna, de la braţul din mine, fără gene, cum îmi mângâie
chipul
cu ploaia din ele
şi
şanţuri zac pe obraji.
Sunt şanţuri croite de dor, din durerea din piept de peste zi
când a sunat
sau
mi s-a părut că
sună visul şi vorbeam aceeaşi limbă. Nu înţelegeam diferenţa dintre
băbălău şi fraierul lăsat să culeagă albăstrele din noapte, de pe cer.
Oare se va deschide lacătul din poarta cu declaraţii
să-nvăţ,
să citesc,
să şoptesc?
Oare ştie că eu, că el, da, el – Sufletul...
10.02.2016 ora 19,07’
-->
Comentarii
multumesc din suflet Lenus, o seara/noapte binecuvantata, Marius