Doamne, îţi dedic poemul vieţii mele
ca o ardere de tot
pe altarul veşnicei recunoştinţe.
Hai, vino, poposeşte în lacrima
umilei regăsiri,
şterge sudoarea de pe fruntea-mi
chinuită de frământări
cu adierile primăvăratice ale firii,
dă-mi să beau din cupele iertării
dulcele nectar al binecuvântării
şi-ajută-mă să-nvăţ pe de rost că
nu poţi culege poamele-învierii
decât cu mâinile cu care-mparţi iubirea.
-->
Comentarii
Recitită cu drag. Felicitări!