Doamne, îţi dedic poemul vieţii mele
ca o ardere de tot
pe altarul veşnicei recunoştinţe.
Hai, vino, poposeşte în lacrima
umilei regăsiri,
şterge sudoarea de pe fruntea-mi
chinuită de frământări
cu adierile primăvăratice ale firii,
dă-mi să beau din cupele iertării
dulcele nectar al binecuvântării
şi-ajută-mă să-nvăţ pe de rost că
nu poţi culege poamele-învierii
decât cu mâinile cu care-mparţi iubirea.
Trebuie să fii membru al Cronopedia pentru a adăuga comentarii!
Iarna pe drum iar veselă bine petrece, Lângă foc este foarte bine și în odaie,Întunericul nopții este acum mai rece Vântul prin zăpadă mai supărat trece. Cade din calendar astăzi o altă foaie, Mai așez un pulover gros iar pe mine, Când focul arde…
Citeste mai mult…Văzduhul pare mereu mai nemărginit, Acum pe Cer stelele toate au adormit, Prin zăpadă este acum liniștea tăcerii, Vin pe stradă mereu fulgii mari ai iernii. Urlă vântul aprig deseori în depărtare,Gradina mea nu mai are nici o culoare, Peste tot…
Citeste mai mult…Fulgii aleargă goniți de un vânt rece, Aud iar în văzduh vântul cum îar trece, În zare fulgii de zăpadă aleagă ușor,Pe Cerul rece apare repede un norișor. Ramurile toate ale bradului sunt albe, La streșinile casei sunt multe salbe,Parcă mai aud un…
Citeste mai mult…Primesc iar fulgii de zăpadă pe ferestră,Este zăpadă căzută și pe strada nostră,Iarna o poveste foarte frumoasă o știe,Când Cerul ninge imi scrie bine poezie. Iarna a scris printre ani o altă poveste, Știu că în toba ei o amintire dragă este, Gerul…
Citeste mai mult…
-->
Comentarii
Recitită cu drag. Felicitări!