Depărtarea se rupe de orizont

Când sunetele se-ndoaie de tristeţe
melancolice toamne se topesc în verbe
pline de rod necules.

Ele vor fi răzbunate de vânturi,
în dimineţi reci şi brumate.

Porţile sufletului meu îs deschise
cu fructe în palmele gândului,
depărtarea se rupe de orizont
şi încearcă pe drumuri să plece.

Pe când vorbele mele se-mpacă
în urechea cu auz tot mai subţire
se risipec cuvintele-n cântec.
Prin căutare mă duc dincolo de înţelesuri
inima ta să-ţi desprind.

O să-ţi cuprind trupul în braţe,
sâmburele fructelor să nască
seminţia noastră fără oprelişti.

★
★
★
★
★
Voturi 0
Trimiteți-mi un e-mail când oamenii își lasă comentariile –

Trebuie să fii membru al Cronopedia ​​pentru a adăuga comentarii!

Înscrieți-vă Cronopedia

-->