Derutantul plumb al aripilor

Am aripile de plumb
le ridic până la cer
însă zborul deşi-i strâmb
nu mă nasc dacă nu pier
Am aripi până la cer
şi pământu-l duc în spate
dacă totuşi nu am fler
s-ar putea să am dreptate
Cât pământu-l duc în spate
deşi zborul e cam strâmb
totuşi domnilor se poate
am aripile de plumb
Le înalţ până la cer
dacă vreau sau nu mon cher
Costel Zăgan, CEZEISME II

 

Voturi 0
Trimiteți-mi un e-mail când oamenii își lasă comentariile –

Trebuie să fii membru al Cronopedia ​​pentru a adăuga comentarii!

Înscrieți-vă Cronopedia

Comentarii

  • Costel, tu esti unul dintre poetii care se zbate sa fie poet dar parca ca un blestem, al nemului nostu se pare, e ceva acolo care te leaga de pamint si te opreste sa zbori, e ceva in vorbele tale care te desparte de sublim... esti ca un sportiv cu o dorinta arzatoare de fi fotbalist dar de fapt esti nascut ca sa fi schior, esti ca un pianist cu degetele scurte. Tu iubesti poezia intens ca pe o mireasa care paseste insa mereu spre altar mina in mina cu altul...Altfel ce sa iti spun, poezia de mai sus e faina...asa cum spun multi engleziti pe siturile de poezie cu nonsalanta lingvistica: LAIC !!!

    P.S. Vezi, vei spune, asa ceva sintem cam toti care publicam pe aici - si nu pot spune ca nu ai dreptate, pentru doamnei insa este mai usor deoarce ele au sensibilitate naturala, care este intr-o anumita conditie, masura minima de a intra in poezie, pentru barbati soarta e mai dura, deoarece trebuie sa mimezi murmurul unui tractor care cinta la pian.

  • Frumos!

Acest răspuns a fost șters.
-->