am sosit
iubite
prin cerneala verde-a primăverii tale
nu că aş fi găsit semnul lăsat de tine
am ştiut că-l vei lăsa
am intrat pe uşa gândului tău
sunt eu
iubirea şoptită numai în limba inimii tale
închisă ermetic
în metafora sublimului
sunt aici iubite
acoperă-mi drumul cu paşii tăi
sau mai bine cu liniştea ta
deschide fereastra peretelui alb
să ne atârnăm cuvintele
de viforul durerilor noastre
să ne rostogolim sufletele
prin jilave dedesubturi
înainte ca din mine
să evadeze obezele meditaţii
ţi-am adus
iubite
pietre de soare în palme
iar pe vȃrful degetelor
zbuciumul apelor albastre
îţi înapoiez gândul
uitat din nepăsare la mine
numai sparge -mi pământul
şi rupe-mi inima cu aceste pietre
care sunt de vârsta destinelor noastre
voi pleca
iubite
în cursul firesc al timpului
după ce-ţi voi şopti
că râmân până la ultima iarnă
să ne izbim de zidul cerului
la celălalt capăt de fulger
acoperă-ţi ochii
lasă-mi fiorii să trecă prin tine
iubite
pieptul universului
e deschis şi pentru fluturi
-->
Comentarii
ţi-am adus
iubite
pietre de soare în palme
iar pe vȃrful degetelor
zbuciumul apelor albastre