În jurul mesei se împuținaseră gurile
și hărmălaia se împuținase;
toate vocile ascuțite, joase,
repezite, s-au înstrăinat.
A rămas doar un ecou înfundat.
De când din beznă n-au mai fost scoase
pe lingurile de lemn sleiul se uscase;
nici una nu mai săruta buza străchinii.
Osul polonicului coclise,
nu mai căra tocmagi, hălci de carne făcute bucăți,
nici zamă limpede ca alte dăți nu mai căra;
nimeni de gleznă nu-l mai apuca.
În ogradă nu mai era picior de cocoș.
Bunica în podul casei urcase
oloiul de umplut borș,
apoi se porni cu un caier în furca de tors
la neamuri prin câmpul ierbos.
Zori albaștri nu mai înseninau ziua.
Părea că cerul turbase.
Numai vântoase se anunțau și ploi.
După ce se corcise romanița
nici o iarbă nu mai era bună de ceai
până și pochivnicul se mutase de la noi.
De duminică cine să mai aibă habar...
În livadă sub scoarța de măr în chihlimbar
dorm furnici surprinse în somn.
Nemaigăsind loc în suflet
amărăciunea s-a urcat în cireș.
Rătăcind de mult parfumul
se târăște greu căpșunul
făcând înconjur la casă.
La masă! La masă! Mă strigă acum vrăbii mărunte.
Fără jenă, fără crez mi-o iau înainte
jefuitorii depozitelor de vremuri grele ale confraților
grauri cu aripi triunghiulare
și tot nesătui plecă spre sud.
Eu unde, în care miez, să mă ascund să iernez
când la capătul poveștii este a nu știu câta dimineață
care pedepsește firul de ață pietrificându-l
pentru că uitase în câte bucăți
să mai împartă mămăliga?
Veronica Șerban
(2020)
Comentarii
Este bucurie când mă citesc oameni frumoși la suflet.
Mulțumesc, CIOBOTARIU MARIA, IONITA GABRIELA, Mihai Stefan Arsene!
Mulțumesc frumos, Adrian Scriminț!
Felicitări mii!
www.infuziedesanatate.ro/wp-content/uploads/2014/03/ghiocelul.jpg?r..." alt="ghiocelul"/>
Un poem care ne eliberează de gânduri, și totuși, care ne dă de gândit! Înfiriparea nostalgiilor puternice, care ies constant la iveală, ca să concluzionez! M-a bucurat popasul!