Rareori am întâlnit la un poet o dorinţă mai puternică de autocunoaştere, glisată de-alungul unei călătorii regressus ad-uterum: “Am vrut să mă cunosc/ dinainte de a mă naşte” sau “în dimineaţa asta, / (...) plec / să mă caut/ să mă găsesc/ să mă aflu…” Din punctul acesta aş vrea să pornesc pentru că, ştiu, tot aici vom ajunge, urmând paşii eleganţi ai sinelui într-un cerc al rătăcirilor. Poetul Marius Iulian Zinca se priveşte pe sine însuşi printr-o prismă cromatică a iubirii. Nenumărate nuanţe, infinite frământări, cascadă de imagini plăcut distorsionate, revendicări de stele, beatitudinea visului, acestea fiind notele muzicale cântate şi dansate în acelaşi timp de dumnealui. Fiecare poezie este un vals cu Iubirea, în prezenţa unui juriu format din: doamna Nelinişte, domnul Suflet, dom’şoara Dorinţă, sora Eşuare, junele Zbor, bătrânul Timp, etc… Un juriu care nu acordă calificative, ci îl provoacă pe autor la o cadenţă lirică debordantă… În această fierbinţeală, pe de o parte onirică „visez cu ochii deschişi,/ noaptea în care alerg/ spre tine să facem dragoste”… pe de alta atât de dureroasă într-un adevăr nepalpabil “Moartea/ nu are / nevoie de noi/ fără suflet/ spunea cineva”, am identificat cu plăcere şi o nuanţă fariseică a fricii de singurătate: „frică-mi era/ să nu-ngheţ/ singur.” sau, “urechea/ pe piept/ să-mi aud/ bătăile inimii/ de teamă”. Da, da, cunoaştem foarte bine scenariul, aşa-s romanticii întârziaţi, îşi provoacă sentimente, apoi le distilează-n versuri care trec prin noi ca nişte plumbi nemiloşi.
Poetul Marius Iulian Zinca, imitând conceptul Ziditorului, a avut grijă ca fiecare poem al volumului ” Valsul cuvintelor” să aibă un suflet Şi un trup, în consecinţă această dihotomie poetică conferă un înţeles comun tuturor textelor, adicătelea Iubirea. Şi dacă avem un exponent-liant, sau cum vreţi să-i spunem, conţinutul nu poate fi decât omogen, neexistând patinaje sau, mai rău, ieşiri în decor… O altă remarcă necesară de făcut este faptul că poezia prezentă în cartea poetului mai sus amintit are şi o dimensiune ludică. Jocuri de(din) cuvinte, atent selecţionate, putem întâlni frecvent în structura textelor. (vezi poezia cu titlul „Cifra”).
Recomand această carte iubitorilor de fragil, celor care ştiu plimba elefantul printre porţelanuri, celor care judecă şi gândesc cu inima, celor care îşi poartă sufletul la rever. “Valsul cuvintelor” nu este o carte a momentului actual, ci o carte a trecutului şi a viitorului. În ea există comori la vedere şi de asemenea nestemate ascunse. Totul depinde numai de disponibilitatea noastră, de pofta noastră de frumos, de foamea noastră pentru Iubire.
Costin TĂNĂSESCU
-->
Comentarii
multumesc mult Lenus, deocamdata, ca si "Strigatul cuvintelor", este doar virtual, on-line, o zi asa cum ti-o doresti, Marius
Felicitări Marius...Superb vals al cuvintelor!
multumesc mult tuturor, o seara binecuvantata si LA MULTI ANI!, Marius
Mulțumim prietenă neprețuită!!! Felicitări, prieten cu talent !!!
Mulțumim, am lecturat cu plăcere1
Valsul cuvintelor ne atrage, de asemeni si mirajul care expune aceasta lucrare si se scurge prin penita de aur a literaturii. Foarte frumos spus! Felicitari!