despre copilărie
în bătătura noastră plină de vise
tatăl meu a răstignit speranţa
şi a legat-o de cumpăna fântânii
din care ieşea apa ca aurul
şi noi o sorbeam în lunile secetoase
când arşiţa verii ne muia oasele
şi călcam pe desculţe pe ţărâna
morţilor unde se jucase căluşul
din neam în neam şi unde piciorul
mamei lăsa urme de argint pe
brumele toamnelor când aerul
sub nori rămânea pustiu şi
mi se goleau ochii de imagini
când încolonate treceu frunzele
fluierând în vânt spre o altă stare
de bejenie; atunci galopul unui cal
venea cutremurând pădurea
ca o nălucă şi prin el vedeam fetele
despletite de cozi ca nişte
naiade antice şi mama îmi spunea
rugăciuni să mă depărteze de
acest labirint; ploile nopţii
micşorau cerul şi gândul meu
se ascundea în capcanele beznei
şi călcam pe morminte de întuneric
unde grăitorul îmi spunea poveşti
despre viaţă şi despre moarte
şi despre altecele…
marţi, 16 decembrie 2014
-->
Comentarii
Frumoase versuri!
Frumoase versuri!
...când arşiţa verii ne muia oasele
şi călcam pe desculţe pe ţărâna
morţilor unde se jucase căluşul
din neam în neam...