Cât despre mine îmi ies mai rar din fire
înlătur îndoiala care mă roade,
nu-i a bună strădania dar nici a rău,
dimineţile se topesc în tâmple ori tâmplele în ele.
Îmi dau pe nas toate grijile şi altele vin,
stau ca o haină veche ce visează petreceri de gală,
în rest îmi ascund cearcănele, mă mângâie gândul
că au rămas şi alţii pe dinafară
privindu-se cu îngăduinţă în apa de ploaie.
Zilele fug de rugină mâncând pământul
cad într-o groapă fără fund cu drojdii de humă,
noaptile alunecă după ploi şi se înnegresc,
plimbă un fel de limbă de moarte pe buze.
Tot ce spun se naşte din singurătatea oarbă,
durerea mă mângâie cu ceaiuri fierbinţi
şi umbre la pândă vibrează prin aer,
vechile cântece cu parfum de îmbălsămat amintiri
sărută umerii înainte de culcare.
O dorintă din inimă îmi aminteşte că bate...
-->
Comentarii