Mă vei întoarce din mine
ca dintr-o peşteră rece,
alt drum căutând
dincolo de iluziile care m-au fascinat.
Niciodată peste umăr
n-am putut privi înapoi.
Mă voi regăsi în cuvântul ales
consoana tare,
de voi zidi cu palmele coloane
care urcă mai mult decât pot crede.
Braţele mi se vor uni cu piatra,
cu inima ei rotundă
greu de găsit
ca un punct terminus.
Şi în fuga căutării voi deveni o cochilie
desprinsă din spire,
simţind
cum apa o mângâie pe margini.
Şi-nlăuntru trăieşte comod
acolo unde nisipul pătruns
se transformă în perlă.

Comentarii
Citit cu drag