Mai încearcă odată
numele Lui să mi-l pui
pe faţă, pe gură şi-n palme,
cu inima săgetând răbdarea
când prin trup îmi urcă
încrederea bătută-n cuie
cu ciocane de piatră.
Întreg dacă mai sunt
am inima în zbor fără spaţiu
până străpunge înaltul,
de nu mai cobor
şi mă vindec de neliniştea voastră,
devin întrupat fără umbră.
Cautaţi liniştea prin zicerea cuvintelor mele
acolo unde se constituie întregul
şi se alungă singurătăţile,
iar eu devin cel ce n-am fost
punând flacără luminii
aşa cum se cere.
-->
Comentarii
Citit cu drag aceste versuri minunate!