Dezamăgire

Nu există consolare

La cel ce nu vrea să ştie

Treci mai bine-n resemnare

Tot mai singur, ca să fie.

Geaba vrei să crezi într-însul

A gândi că nu mai poţi

Dar deşi te-apucă plânsul

Te dezgropi de ei netoţi.

Nici chiar timpul nu mai speră

Să răcească gându-aprins

Ce-i croit ca o himeră

Să destrame tot ce-i prins.

Nu mai vreau să cred în lipsă

De speranţă adunată

Tot ce a rămas e însă

O dorinţă ne-mpăcată

Cu a ei redobândire

Şi creaţie divină

Ea se lasă-n amăgire

Tot aşa şi tu în tihnă.

Voturi 0
Trimiteți-mi un e-mail când oamenii își lasă comentariile –

Trebuie să fii membru al Cronopedia ​​pentru a adăuga comentarii!

Înscrieți-vă Cronopedia

Comentarii

Acest răspuns a fost șters.
Ioan Muntean a postat o postare pe blog
Acum 55 minute
Ioan Muntean a postat o postare pe blog
Acum 55 minute
reflexii în sclavie (cybersonet CMXV) prin Cronopedia
Acum 55 minute
Ioan Muntean a postat o postare pe blog
1 oră în urmă
Mai Mult…
-->