deziluzie
o plimbare eşuează
când pe stradă nu e nimeni
în acestă iarnă fără zăpadă
plină cu idei minuscule;
în astfel de zile
zadarnic te osteneşti
să dai impresia că eşti fericit,
când pe umerii tăi s-au surpat
istoria, iluzia, deziluzia,
fericirea şi nefericirea
şi tăcerea şi-a astupat urechile,
nemaiauzind rumoarea lumii;
ce e mai trist decât o singurătate
printr-un amurg în flăcări,
a zice naştere, moarte, început,
sfârşit e tot una;
murim câte puţin
în patul nostru de vise,
aşteptând ţărmul dimineţii
când se naşte lumina în cuiburi,
scăpărând scântei de speranţă
în sufletele noastre naufragiate.
duminică, 6 decembrie 2015
-->
Comentarii