Mi-ai dăruit sărutul din clipe mult prea grele,
M-ai îmbrăcat frumos cu vorbe ca de rouă,
Iar din priviri tăcute simţeam cum iar mă plouă
Cu drag, cu flori, cu dor, doar liniştea din ele.
Acum, tristeţea-mi este haină, privirea lăcrimată
Ca frunzele ce cad prin toamna asta rece,
Aş vrea să uit de tot, de timpul care trece
Lăsând doar urme seci prin negura brăzdată
De aerul ce-i gheaţă, rămas şi el inert
Prin clipa care vine c-un ŞI, acum incert.
Maria Bratu
-->
Comentarii
Felicitari, frumos poem.
Sublime versuri..Felicitări!
Mulţumesc frumos !
Frumos poem , felicitări Maria !