Ziua îşi prinde mugurii fragili
de pulpa nopţii într-o acoladă,
cleşti zorilor desfoliază visul,
arabescuri vibrante
sub scoarţa neîncăpătoare a inimii.
O mască palidă, luna îmi tulbură ochii.
Mă imprastii transparentă, diformă,
să-mi adun răvăşirea.
Cocorii dimineţii istoviţi de nesomn
se lipesc de geam
muşc din ei, fruct acru amar...
iluzii senzoriale
îmi biciuiesc simţurile amorţite.
Aş încerca să mă costruiesc într-o alegorie…
îţi caut conturul lichefiat pe cumpăna
de un alb dureros al zilei
să mă aleg din tine.
-->
Comentarii
Aş încerca să mă costruiesc într-o alegorie…
îţi caut conturul lichefiat pe cumpăna
de un alb dureros al zilei
să mă aleg din tine.
Superbe imagini artistice brodeaza intregul poem! Am citit cu emotie si placere!
Ziua îşi prinde mugurii fragili
de pulpa nopţii într-o acoladă,
Ce frumos!
Frumos Agafia!