Dimineaţă sticloasă
cu soare-nghiţit de norii de zgură,
cu fulgi de zăpadă răzvrătiţi în copaci,
şi cafea risipită-n tenebre zglobii.
O nălucă-femeie
cu frunte verde, cu aripa frântă
şi lavă-mpietrită în sănge
rătăceşte pe strada pustie,
se lipeşte de ziduri
şi cade în straturi
de flori violet
în faţa ferestrei tale
obscure.
Pe ţărmul dimineţii
azi nu intrăm în doi.
Izvor de lacrimi, Styxul,
nici Charon nu-l mai trece-
Infernul e în noi

Comentarii
Vă mulţumesc pentru aprecieri!
cu adevarat infernul este in noi. Un poem la fel de incantator ca toate celelalte. Felicitari!
Superbe versuri!