Din când în când

Din când în când


Mă-ndemni așa cu mă îndemni
să nasc din răsărit amurguri,
am vise stoluri nu le chemi,
sub ploaia albă care-o tremuri ?

Mă-ndemni să tac,să nu-ți mai spun
de rădăcini adânci înfipte,
să strâng izvor și-apoi să-l pun
la vremuri,frunze ofilite.

Mă-ndemni să-mi ispășesc osânda
n-ai grijă lupt cu toate,îi greu
căci poezia mi-e plamânda
iubirea însă-i Dumnezeu.

Mă-ndemni când știi,un dor ce-așteaptă
o vreme a mea,în dor lumină,
când am să-ți scriu cu mână dreaptă,
regret ai partea ta de vină !

Voturi 0
Trimiteți-mi un e-mail când oamenii își lasă comentariile –

Trebuie să fii membru al Cronopedia ​​pentru a adăuga comentarii!

Înscrieți-vă Cronopedia

Comentarii

  • "Mă-ndemni când știi,un dor ce-așteaptă 
    o vreme a mea,în dor lumină, 
    când am să-ți scriu cu mână dreaptă, 
    regret ai partea ta de vină !"

    Frumoasă vină are, dacă te face să scrii așa minuni de poezii!

Acest răspuns a fost șters.
-->