Din delirul sorţii

[Maria Calinescu]

Cioburi de speranță se ascund sub pleoape,
Din cupele cerești cad ploi înmiresmate.
Sorb din delirul sorţii, atâta cât se poate,
Din strălucirea zilei brodez stele în noapte.

Cotloanele uitării le umplu cu-ntristare,
Şi reaprind amurgul pe tâmple argintii,
Înec azi, amintirea-n oceanul vieții-n care,
A înflorit speranța, tot aşteptând, să vii.

Deșir delirul nopții în fire de iubire,
Să regăsesc lumina pe care să pășesc,
Să poleiesc altarul ‘nălţat ca amintire,
Ce-mparte viața-n două, să pot, iar, să iubesc

Din lacrimi împletesc, azi, vise neștiute,
Ce-s prinse în zăbrele de visul ce-i al tău,
În doi să rătăcim pe căi necunoscute,
Să strălucească aştrii pe drumul meu cu-al tău.

Să plouă cu lumină din cer însângerat,
Lăstari de nuferi albi, ne crească iar în gând,
În râu cu apă vie, în râul ce-i curat
Să facem din târziu, prezentul sau curând.

În dimineți cu rouă sădește-mi în cuvinte
Încrederea, că mâine va fi o nouă azi,
Pe iedera speranței înșiră luare-aminte,
Ce e frumos în viață este păcat să arzi.

[Aurora Luchian]

De excepţie, bravo, Maria!

[Muntean Ioan blog]

Frumos poem!

[Pop Dorina]

Oare am postat-o unde trebuie?

 

[Ioan Muntean]

Mutaţi-o sub postarea cu regulamentul!

[Pop Dorina]

Vă mulțumesc.

[Nitu Constantin]

Sănătate!

[Ioan Muntean]